Proripio, próripis, pe. co. protípui, proreptum, prorípere, Liu.To withdraw himselfe or depart quickly: to get or conueigh himselfe speedily out of a place.E manibus sacrificantium quum sese proripuisset.Liu.Vsquam proripere. Hor. To get himself away into any place.Proripere se repentè, vel subitò.Cic.Sodainlye to conueigh himselfe away.Sese porta foras vniuersi proripiunt. Cæs. They runne oute hastily at the gate altogither.Solio se proripit alto.Val. Flac.Proripere sese ab vestibulo templi.Liu.To depart out of. &c.Proripere se ex curia.Liu.Proripere se in publicum.Liu.Proripere se in cœtus. Plin. Proripere aliquem.Cic. Id est rapere. Iubet vndique hominem proripi. Cic.Cateruas proripere in cædem, id est rapere. Horat. By violence to draw whole companies to be put to death. Proripiet se libido ac proijciet occultatione proposita. Ci. Sensuall lust will increase and spread abroad, &c.
Lewis and Short: Latin dictionary
prō-rĭpĭo, pŭi, reptum, 3, v. a.I.To drag or snatch forth (class.). A.Lit.: hominem proripi jubet, Cic. Verr. 2, 5, 62, 161: nudos pedes, i. e.
spring forth
, Ov. Am. 3, 7, 82.—With se, to rush out, to hasten or hurry forth or away: quo illum hunc hominem proripuisse foras se dicam ex aedibus?Plaut. Capt. 3, 4, 1: se ex curiā repente proripuit, Cic. Har. Resp. 1, 2: se ex curiā domum, Sall. C. 32, 1: se porta foras, Caes. B. C. 2, 11 fin. (12 init.); 1, 80: se domo, Liv. 29, 9; 8, 30: ex totā urbe, id. 2, 24.— B.Trop.: quae libido non se proripiet ac proiciet occultatione propositā?Cic. Fin. 2, 22, 73.—II.To snatch or hurry on, forwards, or away.A.Lit.: se in publicum,
to rush into the street
, Liv. 8, 28; 2, 23: se in silvam,
to take refuge
, Suet. Oth. 6: se custodibus, Tac. A. 4, 45: se cursu,
to run away
, App. M. 7, p. 196, 15.—Without se (poet.): quo deinde ruis? quo proripis?Verg. A. 5, 741.—B.Trop. (poet.): ne virilis Cultus in caedem, et Lycias proriperet catervas?Hor. C. 1, 8, 16.