Crimen, criminis, neut. gen. Cic.A fault: an offence: blame: matter layde agynst one: also crimination: accusation, or the laying of any thing to ones tharge.Scelus & crimen Cic. Ambitus crimen.Cic. Facti crimen. Cic.Fortunæ crimen.Ouid.A fault committed by chaunce.Frnstra mala omnia ad crimen fortunæ relegamus. Quinti. It is follie to blame fortune for all our aduersities.Malesicij crimen.Cic.Necessitatis crimen, non voluntatis.Cic.A fault con by necessitie and not of free purpose.Proditionis crimen inferre alicui.Cic.To accuse of Veneni crimen.Cic.The offence of poysoning.Infamia criminum. Quint. Inuidia criminum. Quint. Acerba crimina. Quint. Asperum crimen. Quint. Credibile. Quint. Commune. Virg.Inuidiosum.Cic. Natum. Cic. Nle. Ci. Nefanda crimina. Seneca. Nefarium crimen. Cic.Nobile.Ouid. Noxia crimina. S. Patens crimen.Ouid.An euident fault.Diu tacitum crimen.Senec. Turpe. Horat. Acerbare crimen alicuius. Claud. To aggrauate or make more grienous ones offence.Adducere in crimen. Plin. To blame: to accuse.Falsi criminis reum agi.Ouid.To be accused fulsly.Auertere crimen in aliquem. Quint. To cast the fault vpon an other.Carere crimine. Quint. To be faultlesse, or blamelesse.Manifestis criminibus conuinci.Cic.To be conuict with euident matter.Damnari crimine mortis. Vir. To be condemned of death.Dare crimini.Cic.To accuse: to lay to ones charge.Deducere crimen ad ipsos oculos.Ouid.Defendere crimen aliquod.Ouid.Differre crimen. Quint. Paucorum crimen in omnes diffundere.Ouid.To charge all with the fault of a fewe.Discere crimen alicuius.Virg.Dissoluere crimina.Cic. Dotata crimine virgo. Ouid.Ducere aliquem in crimen.Tacit.To accuse.Crimen quædam efficiunt.Cic. Eleuare crimen. Quint. Eluere crimen.Ouid.To cleare and purge him selfe: to wash away the fault.Excusare crimen lachrymis, Stat.Excutere aliquod crimen. Quint. To cleare him selfe: to shew him selfe not guiltie.Excutere se crimen. Quint. Idem. Exhibere tacitum crimen aliqua nota.Senec.By some token to make manifest an offence.Expiare crimen.Senec.Facere crimen.Cic.To commit an offence.Ferre crimen in aliquem.Tacit.To cast the fault vpon.Fingere crimen.Cic.Habere crimen ab aliquo.Cic.To learne the offence first: or first to be informed of the thing by one.De aliquo crimen habere virgo dicitur.Ouid.To be with childe by him.Falsum crimen quasi venenatum aliquod relum iacere.Cic.Incurrere in crimen.Cic. Vide incutro. Induere crimen alicui.Stat.To tharge with an offence.Inferre alicui crimina.Cic.To lay matters to ones charge: to accuse.Insequi crimen alicuius.Ouid.To punish ones trespasse or offence. Insidet crimen in animo. Ci. Vide INSIDEO. Intendere crimen in aliquem.Liu.To lay to ones charge.Intentare crimen inuicem. Quint. To charge one the other.Falso crimine læsus. Sil. Ficto crimine liberari. Cic.Maculare crimine nomen alicuius.Virg.Manifestus criminum. Tac. Conuicted in the offence.Molitur crimina.Tacit.He forgeth accusations.Notare libidinis crimine aliquem.Cic.To lay lechearie to his charge.Obijcere crimina. Quint. Crimini obnoxius. Liu.Obteritur laus imperatoria criminibus auaritiæ.Cic.Grauibus criminibus oneratus. Quint. Charged with grienous matters.Patrocinari crimini. Quint. To defend.Pensare crimina vna laude. Plin. Peracta crimina. Iuuenal. Perorare crimen. Cic.To pleade his accusation to an ende: to conclude his accusation.Ponderare crimina rerum ipsarum magnitudine.Cic.Premere crimen. Quint. To vrge earnestly.Premere aliquem crimine ignoratæ artis. Horat. To lay hardly to ones tharge.Proferre crimen.Cic.Proponere & explicare crimina.Cic.Anteactæ vitæ crimina purgare. Quint. To cleare or purge him selfe of such faultes, as he is charged with for his life past.Loco criminis putare aliquid.Cic.To esteeme as a fault.Refellere crimen gladio.Virg.Regerere crimen alicui.Senec. Repellere crimen. Quint. Reicindere crimina alicuius.Ouid.To renew ones offences and bringe them freshe in memorte: to rippe them vp againe. Reseruare iudicio crimen. Cic.Relpondere criminibus.Cic. Reticienda crimina. Stat.Simulare crimen.Ouid.Nefario crimine solui.Cic.To be quit of a wicked offence.Struere crimina & accusatores.Tacit.To procure.In crimine esse. Ci. Darétque operam vt is eo crimine dam naretur, be ipse esset in crimine. Lest he might be accused for the same him selfe.Vita rustica quam tu probro & crimini putas esse oportere.Cic.Which thou thinkest should be a reproch and rebuke.Istius culpæ crimen, vituperationémque inconstantiæ potius suscipiam, &c.Cic.The blame of this fault.Capitalium criminum suspecti.Tacit.Trahere crimen in se.Ouid.To pul the fault vpon him selfe.Trahere in crimen.Tacit.To accuse one as partaker of the offence.Transferre crimen se in alium.Cic.To cleare him selfe and cast the fault vpon an other.Fama nostra vacat crimine. Oui. Our name is not disteined.Nox vacua est crimine.Ouid.Venire in partem criminis.Ouid.To be partaker of the offence.Vertere crimen in aduersarium. Quint. In crimen vocare aliquid, pro Crimine dare.Cic.To blame a thing as ill.Vuloerari crimine aliquo.Ouid. Crimen.Terent.A false report or suspition. Crimen, pro causa.Virg. Sere crimina belli.
Lewis and Short: Latin dictionary
crīmen, ĭnis, n. [contr. for cernimen, from cerno, II. C.]; lit., a judicial decision, verdict, judgment; hence, transf., like the Gr. kri=ma, of the subject of such a decision, and with partieular reference either to the accuser or to the accused. I. Subject., or with reference to the accuser, a charge, accusation, reproach; esp. when unfounded, a calumny, slander (very freq. in every period and species of composition): criminin' me habuisse fidem?Plaut. Bacch. 4, 3, 15; cf. Ter. Hec. 5, 2, 13: hae litterae fidem Persei criminibus fecerunt, Liv. 40, 23, 9: cum respondero criminibus, Cic. Planc. 2, 4: se falsis criminibus circumventum, Sall. C. 34, 2; cf.: crimen falsum, Cic. Quint. 2, 8; Hor. C. 3, 7, 14: criminibus adversariorum in invidiam venire, Nep. Epam. 7, 3: sermones pleni criminum in Patres, Liv. 6, 14, 11: crimina et suspiciones, id. 40, 15, 3: tanti maleficii crimen probare te censes posse talibus viris, si, etc., Cic. Rosc. Am. 26, 72: sceleris maximi, id. Cael. 23, 56; cf. id. ib. 27, 65; id. Sull. 24, 8: istius conjurationis, id. ib. 4, 12: avaritiae, id. Verr. 2, 2, 78, 192; 2, 5, 1, 2: veneficii, Quint. 5, 7, 37: ubi est crimen quod reprehenditis? i. e.
the point of the accusation
, Cic. Sest. 38, 80 Halm ad loc.: quo enim illi crimine peccatoque perierunt?id. Cael. 30, 71: haec causa est omnium horum scelerum atque criminum, id. ib. 25, 61; so (approaching the signif. II. A. infra), id C. Norbano in nefario crimine atque in fraude capitali esse ponendum, id. de Or. 2, 48, 199 Sorof ad loc.: era in crimen veniet, Ter. Hec. 3, 1, 55 (era male audiet, Don.): quid? sciebas tibi crimini datum iri?
would be made a reproach?
Cic. Verr. 2, 5, 29, 74; cf. Ov. M. 1, 766: crimen adferre, Cic. Rab. Post. 10, 27; cf.: crimen inferre, offerre, id. Lael. 18, 65: in quos crimen intendebatur, Liv. 9, 26, 11: esse in crimine,
, id. ib.; Ov. M. 13, 303; and opp. obicere, Quint. 6, 3, 69: repellere, transferre, id. 4, 2, 26 et saep.—Poet.: belli, pretexts (causae), Verg. A. 7, 339.— B.Meton. (abstr. pro concreto), an object of reproach or invective: perpetuae crimen posteritatis eris, Ov. Tr. 4, 9, 26.—II. Object., or with reference to the accused, the fault complained of, a crime, fault, offence (freq., but rare in ante-Aug. prose). A.Lit.1. Ingen.: foedati crimine turpi, Lucr. 3, 49: cum haec (causa) non in crimine aliquo, quod ille posset infitiari ... consisteret, Cic. de Or. 1, 40, 182 Sorof ad loc.: crimen meum indicare, Liv. 40, 12, 10; 41, 25, 6: carendum non solum crimine turpitudinis, verum etiam suspicione, Quint. 2, 2, 14: cum quidam crimen ultro faterentur, Suet. Claud. 36: velut crimen taedas exosa jugales, Ov. M. 1, 483: non prodere vultu, id. ib. 2, 447: scire, id. ib. 2, 614: hoc si crimen erit, crimen amoris erit, Prop. 2 (3), 30, 24; cf.: tuum crimen erit,
thy fault
, id. 2 (3), 28, 2: crimina et innoxios discernere, Tac. A. 1, 55.—Ovid in his Tristia very freq. calls the offence on account of which he was banished crimina or crimen, interchanging it with error, e. g. 1, 9, 64; 2, 3; 2, 207; 3, 5, 52; 3, 6, 26 al.—b. Of inanim. objects: crimina brassicae sunt, animae gravitatem facere, etc.,
fault, defect
, Plin. 20, 9, 35, 91.—2. In partic., the crime of lewdness, adultery, Ov. M. 9, 24; Sil. 6, 634.—B.Meton.1.An object representing a crime: et rupit pictas, caelestia crimina, vestes, i. e. deorum adulteria, Ov. M. 6, 131; cf.: tum paries nullo crimine pictus erat, Prop. 2, 6, 34 (2, 5, 26 Bip.): impressā signat sua crimina gemmā,
a letter containing her crime
, Ov. M. 9, 566.—2.A cause of a crime, a criminal: se causam clamat crimenque caputque malorum, Verg. A. 12, 600; cf.: a pereant Baiae, crimen amoris, aquae, Prop. 1, 11, 30: Crimen et illa fuit ... Myrrha, id. 3, 19 (4, 18), 15.