con-disco, dĭdĭci, 3, v. a.I.To learn with or in company with one: ex his, qui mihi Athenis condidicere, App. Flor. 3, n. 18, p. 362, 8.—II.To learn carefully, eagerly, or well, to learn thoroughly (rare but class. in prose and poetry). (a). With acc.: modos, Hor. C. 4, 11, 34: crimen a teneris annis, Ov. H. 4, 25: genera plausuum, Suet. Ner. 20: pacem oculis, Sil. 7, 462.—Far more freq., (b). With inf.: ego istuc aliis dare condidici, Plaut. Ps. 4, 1, 34: merum bibere, id. Curc. 1, 3, 4; 4, 3, 2; id. Poen. 3, 1, 11: mihi paulo diligentius supplicare, Cic. Planc. 5, 13; Quint. 1, 9, 2: foris pasci, Col. 7, 3, 19: pauperiem pati, Hor. C. 3, 2, 3.—(g). With a relative-clause: condiscere qui pecuniae fructus esset, Cic. Quint. 3, 12.—B.Transf., of inanim. subjects: ut (flagellum) paulatim condiscat suis radicibus ali, Col. 4, 15, 3; so id. 3, 10, 16; Plin. 21, 5, 11, 24.