Corripio, córripis, pen. cor. corripui, correptum, corrípere. Virg.To take quickely: to snatch: to rebuke: to shorten.Corripere aliquem in neruum.Plaut.To carrie him away violently into prison.Corripere morsu. Plin. To take in his mouth.Corripere sefe intrò. Ter. To conuey him selfe in quickely.Corripere se repentè.Plaut.Sodenly to depart.Corripuit de repentè tacitus sese ad filiam. Ter. Sodenly he went to his daughter and faid nothing.Campum corripere certamine bijugo.Virg. Corripere, pro Castigare. Suet. To rebuke or chastice.Clamoribus iudices corripere. Cælius Ciceroni. To crie vpon the iudges and blame them.E somno, vel stratis corripere corpus.Virg.To rise sodenly out of sleepe or bedde.Cursum corripere.Liu.To beginne to runne.Gradum. Horat. To goe away hastily.Hastam vi.Virg.Hominem corripi ac suspendi iussit.Cic.To be taken away and hanged.Locum corripere.Val. Flac.To take his place quickely.Extremus horror corripit lumina.Val. Flac.He dieth.Manu aliquid corripere.Virg.To take quickely.Membra corripere. Lucret. Moras corripere.Ouid.Morbi singula corpora corripiunt.Virg.Spatium corripere. Vir. To shorten the way: to make speede.Viam corripere.Virg.To goe the way and goe speedily. Corripi aliquo dolore.Plin. iun.To be sodenly taken with any paine.Corripi comitiali vitio, & dolore podagræ. Plin. To be taken with, &c.Amore correptus.Ouid.In loue.Cupidine correpta fratris.Ouid. Corripi flamma. Liu.Imagine formæ correptus.Ouid.Morbis corripi. Cels. To fall sicke. Corripere, pro Reprebendere. Pli. iun. Correptus ab co cur ambulatem. Being blanied of him.Animum dolentem corripere. Lucan. Peccata alicuius corripere.Ouid.To reprehend.Verbis corripere aliquem.Ouid.
Lewis and Short: Latin dictionary
cor-rĭpĭo (conr-), rĭpŭi, reptum, 3, v. a. [rapio], to seize or snatch up, to collect, to seize upon, take hold of (very freq., and class. in prose and poetry). I.Lit.A. In gen.: hominem conripi ac suspendi jussit in oleastro, Cic. Verr. 2, 3, 23, 57; Caes. B. C. 3, 109; cf. Ov. M. 9, 217 al.: arcumque manu celeresque sagittas, Verg. A. 1, 188; cf.: lora manu, Ov. M. 2, 145: fasces, Sall. C. 18, 5: arma, Vell. 2, 110 et saep.: corpus, to rise up quickly, start up: ex somno, Lucr. 3, 164; Verg. A. 4, 572: de terrā, Lucr. 4, 1000: e stratis, Verg. A. 3, 176: se, to get or rise up hastily, to betake one's self somewhere, Plaut. Merc. 3, 4, 76; Ter. Hec. 3, 3, 5; Verg. A. 6, 472.—Poet.: viam, gradum, spatium, etc., to set out quickly, to pursue hastily, to hasten, hasten through or over: viam, Verg. A. 1, 418; Ov. M. 2, 158; Plin. Ep. 4, 1, 6: gradum, Hor. C. 1, 3, 33: spatia, Verg. A. 5, 316: campum, id. G. 3, 104: aequora, Val. Fl. 1, 132 al.: correptā luce diei,
collected
, Lucr. 4, 81.—B. In partic. 1. Of robbery, etc., to carry off, rob, plunder, take possession of, usurp: pecunias undique quasi in subsidium, Tac. A. 13, 18; cf.: bona vivorum ac mortuorum usquequaque, Suet. Dom. 12: pecunias, Cic. Verr. 1, 2, 5; Tac. A. 13, 31 fin.: sacram effigiem, Verg. A. 2, 167: praefecturas, Tac. A. 11, 8 al.—2. In Tac. freq. of accusations, to bring to trial, accuse, inform against: Vitellius accusatione corripitur, deferente Junio Lupo senatore, Tac. A. 12, 42; 2, 28; 3, 49; 6, 40 al.—3. Of fire, etc., or of diseases, to attack, seize, sweep, or carry away (freq. after the Aug. per.): turbine caelesti subito correptus et igni, Lucr. 6, 395; cf. Verg. A. 1, 45: flamma Corripuit tabulas, id. ib. 9, 537; so Ov. M. 2, 210 al.; and transf. to the person: ipsas ignes corripuere casas, id. F. 2, 524: nec singula morbi Corpora corripiunt, Verg. G. 3, 472; Cels. 6, 18, 9; Plin. 7, 51, 52, 172: morbo bis inter res agendas correptus est, Suet. Caes. 45: pedum dolore, Plin. Ep. 1, 12, 4; rarely of death: subitā morte, Flor. 3, 17, 2: (ales) caeco correpta veneno, Lucr. 6, 823: (segetes) modo sol nimius, nimius modo corripit imber, Ov. M. 5, 483.—Absol.: si (paralytici) correpti non sunt, diutius quidem vivunt, sed, etc., Cels. 3, 47, 4.—4. With the access. idea of lessening by compressing, to draw together, draw in, contract, shorten, abridge, diminish (rare; mostly post-Aug.): singulos a septenis spatiis ad quina corripuit. Suet. Dom. 4: impensas, id. Tib. 34; of discourse: quae nimium corripientes omnia sequitur obscuritas, Quint. 4, 2, 44; of words in the number of syllables (trabs from trabes), Varr. L. L. 7, 33 Müll.; or in the length of syllables, Quint. 9, 4, 89; 10, 1, 29; and so of syllables (opp. producere), id. 1, 5, 18; opp. porrigere, id. 1, 6, 32, and later grammarians.—In time: numina corripiant moras,
shorten
, Ov. M. 9, 282: ut difficiles puerperiorum tricas Juno mulceat corripiatque Lucina?Arn. 3, 21.—II.Trop.A.To reproach, reprove, chide, blame (first freq. after the Aug. per.; not in Cic.): hi omnes convicio L. Lentuli consulis correpti exagitabantur, Caes. B. C. 1, 2: clamoribus maximis judices corripuerunt, Cael. ap. Cic. Fam. 8, 2, 1; so with abl., Suet. Aug. 53: impransi correptus voce magistri, Hor. S. 2, 3, 257: hunc cetera turba suorum corripiunt dictis, Ov. M. 3, 565 al.: ut eum non inimice corripere, sed paene patrie monere videatur, Quint. 11, 1, 68; Liv. 2, 28, 5; Suet. Calig. 45; Ov. M. 13, 69 al.: corripientibus amicis, Suet. Ner. 35.—As a figure of speech, Cels. ap. Quint. 9, 2, 104.—B. Of the passions, emotions, etc., to seize upon, attack (rare, and mostly poet. or in post-Aug. prose): hunc plausus hiantem ... plebisque patrumque Corripuit ( = animum commovit), Verg. G. 2, 510: correpta cupidine, Ov. M. 9, 734; so id. ib. 9, 455: duplici ardore (sc. amoris et vini), Prop. 1, 3, 13: misericordiā, Suet. Calig. 12: irā, Gell. 1, 26, 8: militiā (poet. for militiae studio), Verg. A. 11, 584: imagine visae formae,